Hoogleraar face apel la schimbare: este timpul pentru Slow Academia” la universitate!

Transparenz: Redaktionell erstellt und geprüft.
Veröffentlicht am

Albert Meijer solicită o schimbare în cultura academică și face apel la „academia lentă” pentru a reduce stresul și a promova reflecția.

Albert Meijer fordert eine Veränderung in der akademischen Kultur und ruft zu 'slow academia' auf, um Stress abzubauen und Reflexion zu fördern.
Albert Meijer solicită o schimbare în cultura academică și face apel la „academia lentă” pentru a reduce stresul și a promova reflecția.

Hoogleraar face apel la schimbare: este timpul pentru Slow Academia” la universitate!

În prezent, în lumea academică se vorbește mult despre ideea „Slow Academia”. Albert Meijer, profesor de inovare publică, a făcut un apel urgent la reflecție într-o postare senzațională pe LinkedIn. După șase luni sabatice, s-a întors motivat, doar pentru a deveni rapid copleșit de volumul de muncă zilnic. E-mailurile, întâlnirile și scripturile studenților de rezolvat i-au umplut zilele, făcându-l să se întrebe dacă acesta este într-adevăr starea la care aspirăm în viața academică. În postarea sa, ideea Slow Academia a primit aproape 1.000 de aprecieri și numeroase comentarii de aprobare, reflectând nevoia multora din învățământul superior de a reduce presiunea și de a face munca în mediul academic durabil. Sub nicio formă nu dorește să lanseze un nou proiect, susține Meijer, pentru a evita alte presiuni și speră că gândurile sale îi vor încuraja pe factorii de decizie să-și regândească stilurile de conducere.

Dar ce înseamnă de fapt Slow Academia? Termenul nu este doar un apel pentru mai puțină sarcină de muncă, ci și un apel pentru mai multă profunzime și o abordare atentă a activității academice. Acest lucru este evidențiat și de publicarea recentă a numărului special în revista „Filosofie și teorie în învățământul superior”, care tratează tema într-o manieră complexă. Coeditată de Sean Sturm și Meijer însuși, ediția luminează multe fațete ale mediului academic lentă, de la crearea unui spațiu de reflexie până la practici pedagogice grijulii, pe termen lung, care trec dincolo de logica convențională a vitezei.

Eseuri și discuții pe această temă

În acest număr special sunt publicate diverse articole și eseuri care tratează subiectul. Iată câteva momente importante:

  • „The University is Slow/er“ – Eine Verteidigung der langsamen Akademie als Teil der Universitätsidentität.
  • „Attuning to Absence in the Posthuman University“ – Diskussion über die Bedeutung lebendiger Zukunftsperspektiven.
  • „Not at the Same Time“ – Ein Erforschen indigener und gegen-habilitatorischer Zeitlichkeiten.
  • „Fostering Socially Just Care in Digital Communities“ – Schaffung von digitalen akademischen Gemeinschaften.
  • „Unraveling Knowledge Systems“ – Thematisierung des tiefen Zuhörens in Kunst und Bildung.

Articolul despre Thesis Whisperer abordează provocările din academia lentă subliniind privilegiile care sunt adesea necesare pentru a reuși în acest cadru. În timp ce ideea academiei lente este un concept ademenitor pentru a scăpa de presiunile și cerințele cotidiene, rămâne întrebarea cine își poate permite acest lux. Criticii avertizează că principiile lentei se sprijină adesea pe umerii membrilor academicieni mai puțin privilegiați, care se simt obligați să îndeplinească cerințele unei productivități rapide.

Această discuție este de o importanță enormă pentru viitorul instituțiilor academice. Slow Academia ar putea fi un răspuns la presiunile culturale agresive din învățământul superior? Atât susținătorii, cât și criticii recunosc că trebuie să se găsească un echilibru între calitate și cantitate pentru a crea un mediu academic durabil și favorabil în care atât tinerii cercetători, cât și profesorii consacrați să poată prospera.

Reflectarea la Slow Academia ar putea nu numai să transforme cultura academică, ci și să redefinească valorile fundamentale în învățământul superior. Întrebarea este dacă liderii universităților sunt dispuși să ia această cale și să inițieze schimbări reale pentru o viață academică mai armonioasă. Viitorul universității ar putea aștepta cu nerăbdare călătoria lentă și deliberată, mai degrabă decât să rămână prins în ritmul vertiginos al zilelor noastre.