Cat Power Enchants Munchen cu sunetele legendare ale lui Dylan!

Cat Power Enchants Munchen cu sunetele legendare ale lui Dylan!

München, Deutschland - ieri a fost o seară foarte specială la Munchen: Chan Marshall, mai cunoscută sub numele de Cat Power, a redat un concert legendar al lui Bob Dylan, care a avut loc în Isarphilharmonie în 1966. Acest eveniment nu numai că atrage fanii Dylan Dylan, dar și cei care au văzut cel mai recent biopic „ca o necunoscut complet” din Cinema. Sala a fost practic epuizată și publicul invidiat într -un amestec colorat din punct de vedere cultural.

cu un costum de pantaloni verzi care stătea elegant, Marshall a început seara cu „Ea aparține la mine”. A fost însoțită de chitaristul Arsun Sorrenti și de jucătorul Harmonika Aaron Embry. Apariția ei, care a adus din nou multe dintre piesele legendare de la Dylan, nu s -a descurcat din nou fără o notă personală. Interpretările sunt caracterizate printr -o culoare vocală mai sufletească, care chiar luminează clasicul „La fel ca o femeie”.

un repertoriu de succes

oarecum neconvențional, dar extrem de atrăgător, monologul de nouă minute al lui Marshall pentru „Visions of Johanna”, care a oferit publicului un nou acces la textele complexe ale lui Dylan. Melodiile mari captivante, cum ar fi „It's Totul Now, Baby Blue” suna răcoritor de mac, în timp ce „Desolat Row” a fost din nou în centrul atenției ca un poem lung și complex. Dar nu totul a fost conform gustului ascultătorilor: „Mr. Tambourine Man” a fost puțin incolor în comparație.

Fusta o parte a concertului a intrat în conducere cu „Tell Me, Mama” și oferă fanilor un sentiment familiar care le amintește de transformarea lui Dylan de la folk la rock. Interpretarea agitată a „pastilelor cu piele de leopard are” într-o versiune rapidă Rocky a fost un punct culminant al serii. Singura versiune de copertă din platou a fost „Baby Let Me Untrow You Down”, care i -a încântat pe fani și a trezit o anumită nostalgie.

critici și perspective

Deși seara a oferit multe momente frumoase, s -a remarcat, de asemenea, că părți ale apariției păreau repetate. Finalul cu „Like A Rolling Stone” nu a lăsat exact publicul să iasă din șosete, dar încă merită să încerci să auzi clasicul lui Dylan prin obiectivul personal al artistului. Cu toate acestea, setlist -ul a reflectat gândurile pe care puterea pisicii le -ar putea continua să meargă cu serile de copertă, în timp ce o nouă lucrare cu propriile melodii nu ar trebui să fie neobservată.

După cum a menționat Michael Bartle într -unul dintre programele sale de radio, versiunile de acoperire nu sunt pur și simplu imitații, ci oferă o traducere între generații. Odată cu aspectul ei, puterea pisicii a creat mai mult decât un simplu omagiu pentru Dylan; Acesta deschide un nou discurs despre deciziile creative și responsabilitatea de a se dezvolta în continuare. În cuvintele lui Bayern 2 reflectând astfel asupra transformării lui Dylans și importanța muzicii sale în zilele noastre.