Cat Power încântă Munchenul cu sunetele legendare ale lui Dylan!

Cat Power încântă Munchenul cu sunetele legendare ale lui Dylan!

Ieri a fost o seară cu totul specială la München: Chan Marshall, mai cunoscut sub numele de Cat Power, a recreat un concert legendar al lui Bob Dylan care a avut loc în Isarphilharmonie în 1966. Acest eveniment nu atrage doar fanii îndrăgostiți de Dylan, ci și pe cei care au văzut cel mai recent biopic „Like A Complete Unknown” în cinema. Sala a fost practic sold out, iar publicul a fost cufundat într-un amestec divers din punct de vedere cultural.

Purtând un costum cu pantaloni verzi care arăta șic pe ea, Marshall a început seara cu „She Belongs To Me”. Ea a fost acompaniată de chitaristul Arsun Sorrenti și armonicistul Aaron Embry. Performanța lor, care a adus la viață multe dintre melodiile legendare ale lui Dylan, nu a fost complet lipsită de o notă personală. Interpretările sunt caracterizate de o colorare vocală mai plină de suflet, care chiar aruncă o lumină nouă asupra clasicului „Just Like A Woman”.

Un repertoriu de succes

Monologul de nouă minute al lui Marshall despre „Visions of Johanna” a fost oarecum neconvențional, dar incredibil de atrăgător, oferind publicului o nouă abordare a versurilor complexe ale lui Dylan. Melodii mari și captivante precum „It’s All Over Now, Baby Blue” au sunat revigorant de mac, în timp ce „Desolation Row” a fost din nou adus în atenție ca un poem lung și complex. Dar nu totul a fost pe gustul ascultătorilor: „Mr. Tambourine Man” a fost cam bland în comparație.

Partea rock a concertului a intrat în viteză cu „Tell Me, Mama”, oferind fanilor o senzație familiară care le-a amintit de transformarea lui Dylan de la folk la rock la acea vreme. Interpretarea captivantă a „Leopard-Skin Pill-Box Hat” într-o versiune rock în ritm rapid a fost punctul culminant al serii. Singura versiune de cover din set a fost „Baby Let Me Follow You Down”, care a încântat fanii și a stârnit un pic de nostalgie.

Critică și perspectivă

Deși seara a oferit multe momente frumoase, s-a remarcat și faptul că părți din spectacol păreau repetate. Finalul cu „Like A Rolling Stone” nu a dispărut tocmai șosetele publicului, dar merită totuși să încerci să auzi clasicul lui Dylan prin prisma personală a artistului. Cu toate acestea, setlist-ul a reflectat ideea că Cat Power ar putea continua să facă turnee cu nopți de cover, în timp ce o nouă lucrare de melodii originale nu ar trebui să treacă neobservată.

După cum a remarcat Michael Bartle într-una dintre emisiunile sale de radio, versiunile de coperta nu sunt doar imitații, ci oferă o traducere între generații. Cat Power a făcut mai mult decât să-i aducă un omagiu lui Dylan prin interpretarea ei; deschide un nou discurs despre deciziile creative și responsabilitatea de a evolua. În cuvintele lui Bayern 2, aceasta pune în mișcare o reflecție asupra transformării lui Dylan și a semnificației muzicii sale în zilele noastre.

Pe scurt, cu interpretarea celebrului concert din München, Cat Power nu numai că pune la îndoială etica versiunilor de cover, dar face și o încercare sinceră de a aprofunda relația dintre artist și public. Prestația lor a adus o atenție deosebită moștenirii unuia dintre cei mai mari compozitori din istorie, a cărui influență rămâne vie în interpretările moderne.